We have the answers

Este o întrebare frecventă pe care o adresează orice părinte. În mod normal, daca nu se observă nimic neobișnuit la ochii copilului, primul consult ar trebui să fie în jurul vârstei de 2,5 – 3 ani. Dacă în schimb părintele observă că unul sau ambii ochi “fug” în poziții anormale, copilul mijește ochii sau stă cu capul într-o parte, apar lăcrimări, secreții purulente sau dezvoltă anumite ticuri (clipit excesiv, frecat des la ochi), atunci e nevoie să se adreseze de îndată. De asemenea, un consult înainte de începerea anului școlar este recomandat.

Lucrul sau privitul la dispozitive electronice cu ecran LED (telefon, tabletă, laptop, televizor) în mod uzual nu deteriorează ireversibil vederea, însă poate dezvolta sindromul de astenopie (oboseală) oculară sau duce la miopizarea ochiului (vedere slabă la distanță). De asemenea poate determina apariția sau agravarea sindromului de ochi uscat. Expunerea continuă la lumina albastră în exces conținută în radiația luminoasă emisă de ecranul LED a fost demonstrată ca având rol în degradarea prematură a fotoreceptorilor retinieni, ducând la apariția degenerescenței maculare legate de vârstă.

Se recomandă așadar igiena vizuală (pauze a câte 5 minute la 40-50 minute de expunere, o distanță corectă a telefonului/tabletei de minim 35-40 cm, respectiv o expunere mai scurtă acolo unde este posibil) dar și lentile de protecție cu filtru PC pentru cei cu expunere peste 2 ore la ecrane LED.

În general copiii trebuie să aibă o durată mai mică de expunere decât un adult. Cateva limite maxime de bun simț ar fi: preșcolari (30 minute/zi), copii 7-10 ani (1 oră/zi), copii 10-14 ani (2 ore/zi), tineri 14-18 ani (3 ore/zi), adulți (4 ore/zi). Fiindcă mediul de lucru al unor adulți implică privitul la ecrane peste 8 ore pe zi, se recomandă pauze regulate și ochelari de protecție pentru calculator.

Exercițiile oculare sunt de mai multe tipuri, însă cel mai frecvent ne referim la urmărirea unui obiect în toate cele 9 direcții fundamentale ale câmpului vizual, respectiv alternarea focalizării la distanță-intermediar-aproape ale unor obiecte. În acest fel se menține și dezvoltă tonusul musculaturii extra și intraoculare a ochiului, ducând la relaxare și la o mai mare capacitate de utilizare oculară.

De asemenea există aparate special concepute pentru antrenarea musculaturii oculare, cum este sinoptoforul (unde micuțul pacient va trebui să suprapună 2 imagini pentru a obține binocularitate: ipostaza introducerii leului în cușcă).

Presbiopia este o stare fiziologică a ochiului, care debutează în jurul vârstei de 38-40 de ani și se traduce prin “nevoia de ochelari de aproape”. Cristalinul din interiorul ochiului își pierde elasticitatea și nu mai poate focaliza obiectele situate în zona de aproape, acest lucru accentuându-se cu avansarea în vârstă. Persoanele mioape nu sesizează acest lucru sau o fac mult mai târziu, având un avantaj în zona de aproape.

În momentul în care o persoană nu mai poate să vadă clar textele mărunte și trebuie să îndepărteze obiectele ca să vadă mai clar, vorbim despre PREZBIOPIE. Este momentul să vă adresați medicului oftalmolog pentru prescripția unui ochelar de citit. Pentru cei care nu doresc să poarte ochelari, există opțiunea lentilelor de contact multifocale (care pot fi cu zero dioptrii la distanță) sau a chirurgiei refractive prin implant de cristalin multifocal.

Tehnologia de producție a lentilelor progresive a avansat mult în ultimii ani, astfel încât se pot obține performanțe vizuale și acomodare nemaîntâlnite până acum. La OftalmoClass, în pregătirea ochelarului progresiv, se înregistrează cu ajutorul unei tablete cu soft dedicat mai mulți parametri ai ochiului și ramei (cum ar fi: gradul de înclinație și curbură al ramei, distanța între ochi și lentilă). Astfel parametrii înregistrați cu rama aleasă pe fața pacientului vor intra în procesul de producție al lentilei, pentru ca performanța să fie maximă. Producătorii lentilelor progresive moderne oferă garanția acomodării, oferind 2 seturi de lentile gratuite (distanță + aproape) în caz de neacomodare.

Ochiul roșu nedureros sau dureros poate avea mai multe cauze, printre care cele mai frecvente: hemoragia subconjunctivală, iritația conjunctivală, conjunctivitele infecțioase sau alergice, uveitele, atacul acut de glaucom, keratitele infecțioase. Fiind afecțiuni care se tratează diferit, se impune adresarea cât mai urgentă la medicul oftalmolog, care va diagnostica cu ajutorul biomicroscopului afecțiunea oculară și va indica tratamentul adecvat.

Deși părerile medicilor sunt împărțite asupra acestui aspect, studiile mai recente arată că NU este contraindicată nașterea naturală la persoanele cu miopie.

Un ochi miop este de cele mai multe ori și un ochi alungit, astfel încât există un anumit grad de tracțiune (elongare) a retinei. Dacă nu există condiții predispozante dezlipirii de retină, cum ar fi degenerescențe retiniene periferice, găuri retiniene, traumatisme oculare, dezlipiri de retină în antecedente, o gravidă poate să nască natural în condiții de siguranță.

Pentru cunoașterea situației, este necesară o verificare la medicul oftalmolog înainte de naștere, care va și indica medicului obstetrician dacă există risc ocular sau nu.

Operația de cataractă a evoluat semnificativ de-a lungul timpului atât ca tehnică, cât și ca instrumente și echipamente utilizate. Astfel, instrumentele, inciziile și manevrele efectuate sunt mult mai mici, cu o recuperare mult mai ușoară postoperator. Operația de cataractă în mod normal NU este dureroasă, anestezia utilizată fiind cea locală (injecție lângă ochi) sau topică (cu picături).

Cefaleea (durerea de cap) este un simptom foarte supărător, adesea invalidant și de multe ori își are originea la nivel ocular. Poate fi vorba de dioptrii necorectate, ochelar inadecvat, glaucom sau inflamații oculare/orbitare. Durerea poate să persiste mult timp și să se localizeze frontal, temporal (lateral, la tâmple) sau “în spatele ochilor”. Durerile localizate în partea din spate a capului sau la nivelul coloanei cervicale, nu au origine oculară.

Retinopatia diabetică este o complicație a diabetului, care în funcție de severitatea ei, poate să nu afecteze vederea sau din contră, să ducă la orbire. Cel mai important lucru este controlul adecvat al glicemiei, astfel încât valorile să nu fie mari iar fluctuațiile să fie minime.

Atunci când retina este afectată de diabet, medicul oftalmolog va stadializa gradul afectării și va indica tratamente în funcție de modificări. Acestea se pot rezuma la tablete de întărire a pereților vasculari, fotocoagulare laser a retinei periferice ischemice (deprivată de oxigen), laser micropulsat pentru tratarea edemului macular diabetic sau injecții intravitreene cu substanțe anti-VEGF (anti factori de creștere endoteliali vasculari). În cazurile foarte avansate, pentru a preveni pierderea totală a vederii, e nevoie de intervenții chirurgicale complexe pentru a stabiliza retina.

La pacientul cu retinopatie diabetică va fi nevoie de controale oftalmologice regulate pentru a stabiliza boala oculară dar și pentru a preveni deteriorarea vederii.

Corpul străin corneean poate fi de mai multe tipuri, cel mai frecvent fiind cel metalic, apărut în urma proceselor de sudură, utilizarea flexului, fără echipament adecvat de protecție oculară. Atunci când bănuiți sau sunteți siguri că aveți un corp străin corneean, adresați-vă medicului oftalmolog pentru a-l scoate în condiții de siguranță la biomicroscop. Nu încercați să îndepărtați singur un șpan întrucât acesta fiind fierbinte atunci când se fixează de cornee, va avea o aderență foarte crescută, existând șansa să nu îl îndepărtați complet, să produceți o eroziune corneeană sau să lăsați în urmă inelul de rugină ce va întreține inflamația.

Sindromul de ochi uscat, cuprinde nu doar așa cum îi spune numele, simptome de uscăciune oculară ci și lăcrimări excesive fără motiv obiectiv, accentuate sau nu de stimuli fizici. Este vorba despre o alterare a calității sau cantității straturilor lacrimii: mucinos-ce aderă de cornee, apos-ce menține hidratarea sau lipidic-ce menține stabilitatea pe suprafața oculară.

Este important să stabilim care parte a lacrimii suferă, pentru a ne adresa corect problemei. Prin testele cantitative (Schirmer) și calitative (timpul de rupere a filmului lacrimal) specifice pe care le efectuăm, prin analiza detaliată a glandelor care intervin în producția lacrimii și a patternului lacrimal (lampa Petricek), putem stabili direcția corectă de tratament. Nu întotdeauna o lacrimă artificială va fi suficientă în rezolvarea problemei, de aceea vom stadializa problema pacientului, oferind un tratament personalizat.

Folosim terapia Blephasteam pentru a readuce echilibrul la nivelul suprafeței oculare. Cu ajutorul căldurii umede specifice conferite de ochelarii terapeutici, probleme până atunci persistente în ciuda tratamentelor clasice, vor dispărea sau vor fi semnificativ ameliorate.

Clinica OftalmoClass este dotată astfel încât să poată investiga bolile oculare în cel mai mare amănunt. Printre investigații se numără măsurarea dioptriilor, măsurarea tensiunii intraoculare, documentarea video-fotografică a patologiilor oculare și fundului de ochi, examen câmp vizual, tomografie optică (OCT) – nerv, retină, cornee, unghi irido-corneean, angio-OCT, ecografie, biometrie, ultrabiomicroscopie (UBM). Pentru lista completă, verificați lista de servicii.